Stiri
Recenzie The Book of Eli
Filmul a fost lansat in Romania in 29 ianuarie 2010 si este regizat de fratii Hughes. In rolul pincipal i-a revenit lui Denzel Washington (Eli). Castigatorul a doua Oscaruri, actorul american, este bine cunoscut la noi. L-am putut intalni in filmele cele mai recente, ca: The Taking of Pelham 123 (2009), The Great Debaters (2007), American Gangster (2007, film regizat de Ridley Scott), Deja Vu (2006), Inside Man (2006, film in care joaca alaturi de Clive Owen, Jodie Foster, Christopher Plummer), Out of Time (2003).
Nici actorul britanic Gary Oldman (in rolul personajului negativ Carnegie) nu este unul total strain publicului romanesc. Acesta joaca roluri de succes in: The Dark Knight (2008, alaturi de Christian Bale, Heath Ledger, Michael Caine, Morgan Freeman, Aaron Eckart), Batman Begins (2005), Hannibal (2001, film regizat de Ridley Scott, in care joaca alaturi de Anthony Hopkins).
Povestea filmului The Book of Eli se petrece intr-un peisaj lipsit de viata, un peisaj maturat de distrugere, la inceput pare fara sens in ochii spectatorului. In prim plan apare personajul principal Eli (un rol neobisnuit pentru Denzel Washington, acesta in majoritatea rolurilor sale fiind de regula politist). De fapt intregul "drum" din film, parcurs de acesta, reprezinta coloana vertebrala a actiunii, el fiind insotit de spectator. Eli, care de altfel este un personaj deosebit de introvertit si gaditor, are un singur scop: sa ajunga in vest. Introducerea relativ lunga da filmului acel aer de clasic static. Cei care isi mai amintesc filmele SF din anii 60-70, pot avea un moment de nostalgie. Amintiti-va de 2001: A Space Odyssey, un science fiction de referinta, in care trebuie sa treaca cel putin 15-30 minute din film pana apare titlul, apar personajele, se rostesc primele cuvinte. Un inceput poate asemanator putem remarca si in The Book of Eli, insa in versiunea moderna. O introducere relativ lunga, care deja tinde sa plictiseasca un ochi neavizat insa ofera mici portii de actiune pentru a face spectatorul suficient de curios sa nu se ridice de pe scaun si sa iasa din sala.
Se atinge un punct sensibil al lumii moderne in acest film. Obiectele pe care le aruncam cu acea usurinta si pe care le consideram nefolositoare, pot reprezenta adevarate comori in acest peisaj post-apocaliptic. Desigur filmul duce la extrem totul, spunand ca pana si apa devine ceva ce se dozeaza si devine scumpa (ceea ce asa si este in desert). Intr-un final Eli isi indeplineste obiectivul iar spectatorul isi da seama care a fost de fapt adevaratul mesaj al filmului: orice ar fi, prin orice distrugeri ar trece, specia umana poate supravietui doar prin credinta in valorile morale si cultura. Cultura este cea care pastreaza indentitatea omenirii, o ridica si ramane mereu vie!
