Vedeta
Gen muzical: jazz
Al Di Meola pe numele sau intreg Al Laurence Dimeola s-a nascut pe 22 iulie 1954 in Jersey City din New Jersey, Statele Unite. Este un chitarist de jazz fusion si de latin jazz, cu influente din rock. A crescut in Bergenfields si a studiat la Bergenfield High School. Actualmente este rezident in Bergen County, New Jersey.
Cariera lui muzicala a inceput, putem spune in 1971 atunci cand a intrat la Berklee College of Music din Boston, Massachusetts sau, in 1974 atunci cand s-a alaturat lui Chick Corea si trupei sale, Return to Forever, cu care a cantat pana in 1976.
Di Meola exploreaza stiluri dintre cele mai variate dar cel mai adesea este amintita influenta latina a stilului sau jazz fusion. A fost ales de 4 ori Cel Mai Bun Chitrist de Jazz de catre cititorii Guitar Player Magazine.
Pe langa o cariera solo extrem de bogata cu realizari numeroase, Al di Meola a avut colaborari extreme de reusite cu basistul Stanley Clarke, cu claparul Jan Hammer, cu violinistul Jean-Luc Ponty, sau chitaristii John McLaughlin si Paco de Lucía. A aparut si pe"Allergies" de pe albumul Hearts and Bones lansat de Paul Simon in (1983).
La inceputul carierei sale, dupa aparitia primului sau album solo Land of the Midnight Sun (1976), Di Meola a fost apreciat pentru maiestria sa tehnica si pentru solo-urile si compozitiile extrem de rapide si complexe. Chiar de la primele albume a inceput sa exploreze cultura mediteraneana si genurile acustice printer care se numara si flamenco. In acest sens, putem cita ca si exemple piesele "Mediterranean Sundance" sau "Lady of Rome, Sister of Brazil" de pe albumul Elegant Gypsy (1977). Primele lui albume au avut o mare influenta atat asupra chitaristilor de rock cat si a celor de jazz. Experimentele sale in zona jazz fusion au continuat pe albumele urmatoare, ajungand la o mai mare subtilitate atat pe albumul Casino, cat si pe cel mai bine vandut album live, cu John McLaughlin si Paco de Lucia, Friday Night in San Francisco. In 1980 a fost in turneu alaturi de un alt chitarist important, Carlos Santana.
Alaturi de Jan Hammer a explorat latura electronic a jazz-ului pe albumul Scenario, dupa aceasta a inceput sa include chir sintetizatoare pe bucatile sale, si mai apoi sa depaseasca aria stricta a jazz/ului pentru a se incadra in ceea ce numim World Music.
Di Meola a continuat sa cante in sali ca The Birchmere in Alexandria, Virginia sau House of Blues in Las Vegas, Nevada, imbinand pasaje din materialele mai noi, acustice, si cu pasaje de chitara si sintetizator de pe albumele de debut.
Di Meola, si materialele sale electrice au influentat chitaristi de exceptie cum ar fi Yngwie Malmsteen, Richie Sambora (Bon Jovi) sau John Petrucci (Dream Theater). Dupa 1980, Di Meola a renuntat la chitara electrica, motivul fiind o afectiune a auzului, datorata cantatului la volume foarte mari. Se pare in schimb ca chitara acustica nu are efecte negative, acesta fiind motivul pentru care Al di Meola a devenit strict acustic in ultimii ani.
Cu toate acestea, unul din ultimele sale materiale, realizat in 2006 la Festivalul de Jazz de la Leverkusen, redescopera chitara electrica Return to Electric Guitar.
Fanii Al di Meola au intreaga lui discografie aici, si pot fi la curent cu tot ce face chitaristul, urmarind siteul Al di Meola.
