FANCLUB.ro

Alain Marie Pascal Prost este unul din cei mai mari piloti de Formula 1 din istorie. Francezul a fost campion mondia de patru ori intr-o perioada in care calitatile pilotului contau poate mai mult decat astazi cand importanta echipei si a motorului primeaza uneori in fata calitatilor tehnice ale pilotului.

Alain Prost s-a nascut pe 24 februarie 1955 intr-un orasel din departamentul Loire din Franta. Mama sa era de origine armeana Marie-Rose Karatchian si a mai avut un frate mai mic, Daniel care a murit de cancer in 1986. A avut o copilarie extrem de activa si de implicata din punct de vedere sportiv, practicand diverse sporturi printre care si lupte sau fotbal. Inainte sa descopere cursele de karting, la varsta de 14 ani, se gandea sa devina profesor de sport sau fotbalist.

Debutul sau in sporturile cu motor a avut loc inca din adolescenta atunci cand s-a implicat total in ceea ce inseamna kartingul, incepand cu pregatirea masinilor. In 1975, dupa ce castiga campionatul de seniori de karting dobandeste un loc in Formula Renault Franceza categorie pe care o va castiga la modul cel mai categoric, primul loc scapandu-i doar in una din cursele sezonului. Dupa ce castiga in 1977 si Formula Renault Europeana va trece la Formula 3 ale carui campion va deveni in editiile 1978 si 1979 atat in intreccerea franceza cat si in cea europeana.

Luand in calcul toate ofertele, care nu au fost putine, Alain Prost alage in 1980 sa isi faca debutul in Formula 1 in cadrul scuderiei britanice McLaren pentru care mai concur la acea vreme John Watson. In cursa de debut din Argentina a reusit sa se claseze pe locul 6, obtinand astfel si primul punct. A mai adunat puncte in alte trei curse, terminand sezonul pe locul 15. Era un debut incurajator, cu toate ca a fost marcat de o serie de accidente. Desi mai avea doi ani de contract, Alain paraseste McLaren se pare din cauza multiplelor probleme tehnice si pentru ca a simtit ca echipa il acuza pe el pentru unele din accidente.

Intre 1981 si 1983, Prost a concurat pentru echipa franceza Renault. Debutul nu a mai fost unul la fel de entuziasmant, se pare ca au existat si probleme intre el si mai experimentatul coechipier Rene Amoux pe care tanarul pilot il depasea constant. Sezonul merita mentionat pentru primul podium (Argentina), prima victorie (Franta) si primul Pole Position obtinute de Alain Prost.  Mai mult, Alain avea sa declare « Inainte, crezi ca poti sa o faci. Dupa aceea stii ca o poti face.» A terminat sezonul pe locul cinci in clasamentul general la doar sapte puncte de Campionul Nelson Piquet. Sezonul 1982 incepe cu doua victorii in Africa de Sud si Brazilia dar cam atat. Mai mult, relatia lui Prost cu jurnalistii francezi nu era una tocmai buna, pilotul spunand chiar ca acestora nu le prea plac castigatorii, de vreme ce pe vremea cand venise la Renault il laudau in timp ce in 1982 devenise baiatul rau. 

In 1983, la bordul noului model Renault RE40, Prost a fost aproape de a obtine primul titlu mondial cu patru victorii. Cu toate acestea relatiile dintre Prost si echipa s-au inrautatit constant, pe de o parte, pilotul ii acuza de lipsa de curaj si eficienta in deyvoltarea noii masini in timp ce echipa dadea vina pe el. Mai mult fanii francezi il acuzau si pentru faptul ca ar fi fost vinovat de plecarea lui Annoux, favoritul publicului, de la Renault la inceputul sezonului. Asa ca, la doar doua zile de la ultima cursa, cei de la Renault il vor concedia.

Pilotul francez va reveni in 1984 la McLaren (unde va ramane pana in 1989) unde a facut echipa cu dublul campion mondial german Niki Lauda. Cei doi concurau pe modelul McLaren MP4/2 cu motoare TAG-Porsche. Prost a pierdut titlul in dauna lui Lauda, la doar jumatate de punct, desi castigase sapte curse, fata de doar cinci ale lui Lauda. Jumatatea de punct fusese obtinuta in Marele Premiu de la Monaco, pe care Prost il conducea in momentul in care oficialii au decis oprirea cursei din cauza ploii. Conform regulamentelor vremii, prost a primit doar jumatate din cele 9 puncte ce i s-ar fi cuvenit pentru victorie.   

In 1985 Alain Prost a devenit primul francez Campion Mondial de Formula 1 dupa ce a castigat cinci din cele 16 curse. Terminase primul si la San Marino dar a fost descalificat deoarece maasina sa cantarea cu doua kilograme mai putin decat era regulamentar. Cu toate acestea al doilea clasat, Michele Alboreto a terminat la 40 de puncte distanta. In urma acestui succes, Alain Prost a primit Legiunea de Onoare, acordata de autoritatile franceze.  

Sezonul 1986 i-a adus un nou Titlu Mondial, obtinut de aceasta data, la mare lupta, in ultima cursa in fata lui Nigel Mansell care a abandonat in ultima cursa. Prost a oferit de-a lungul sezonului doua moment memorabile, in Germania, unde ramanand fara benzina a iesit efectiv din cockpit si a inceput sa impinge masina (nu a ajuns insa la final, fiind totusi clasat pe loculsase deoarece pilotul urmator se afla la un tur distanta de castigator) dar si la San Marino unde a castigat cu ultimii stropi de benzina.

In sezonul urmator, desi McLaren avea un monopost depasit, Prost a reusit sa se lupte pana aproape de final cu Piquet si Mansell reusind sa termine sezonul pe locul patru la general. Mai important ar fi de spus ca cele trei curse castigate in aces sezon l-au dus la un total de 28 de victorii, devenind cel mai titrat pilot din istorie (depasindu-l pe Jackie Stewart).  

Sezonul 1988 a fost marcat in primul rand de mutari al nivelul echipelor. Chiar daca Piquet castigase campionatul la pilot iar Williams pe cel pe echipe, Honda a decis sa isi ofere motoarele celor de la McLaren. Unul din motive fiind si faptul ca manegerul celor de la McLaren, la insistentele lui Prost i-a oferit un contract pe trei ani lui Ayrton Senna. Cu acest cuplu de piloti care se motivau reciproc, McLaren a dominat sezonul, castigand 15 din cele 16 curse. Campion mondial a iesit in premiera Ayrton Senna chiar daca la numarul total de puncte Prost ar fi avut cu 11 mai mult. Avem de a face iarasi cu un campion decis de regulametele un pic ciudate. Mai exact, Prost obtinuse 7 victorii, Senna 8, per ansamblu francezul a totalizat mai multe puncte (cu 11), cu toate acestea, clasamentul final se realiza luand in calcul DOAR cele mai bune 11 rezultate ale sezonului. Privat de un al doilea titlu mondial, Prost va deveni unul din sustinatorii sistemului de punctare din anii 90, cand au inceput sa fie luate in calcul toate cursele.  

Prost si Senna au dominat si sezonul 1989 insa relatiile dintre cei doi s-au stricat, Prost acuzandu-si coechipierul de conducere periculoasa si de faptul ca atat Honda cat si McLaren ii acordau o atentie mult mai mare decat lui. Sezonul s-a incheiat cu unul din cele mai controversate momente din istoria F1. In turul cu numarul 46 al Grand Prix-ului din Japonia, in sicana, cele doua monoposturi s-au ciocnit, in urma unei manevre a lui Senna. Crezand ca totul s-a terminat, Prost a iesit din masina si inceercat sa separe monoposturile, comisarii de traseu in schimb au inceput sa impinge masina lui Senna care a reusit sa reporneasca si sa castige in cele din urma cursa. Oficialii CIA l-au exclus pe Senna deoarece scurtase sicana. In urma apelului facut de McLaren, CIA a mentinut sanctiunea si mai mult l-a amendat pe Senna cu 100 de mii de dolari exluzandu-l (e drept, cu suspendare) pentru sase luni. In aceste conditii, Prost a obtinut cel de-al trilea titlu.

Considerandu-se nedreptatit de echipa care spunea el ii pune al dispozitie doar o masina si 4-5 mecanici in timp ce Senna avea parte de doua masini si mai mult de douazeci de oameni in jur, Prost pleaca de la McLaren pentru a semna in foarte scurt timp cu Ferrari.

In 1990, Prost il inlocuieste asadar pe veteranul Gerhard Berger si devine coechipierul lui Nigel Mansell la scuderia italiana. Relatiile dintre cei doi nu au fost dintre cele mai bune, ceea cea si dus la despartirea englezului de Ferrari. Prost a castigat in acest sezon cinci curse dar.. a pierdut titlul in favoarea lui Senna care in Japonia (in penultima cursa a sezonului) a intrat in el in mod intentionat (asa cum a recunoscut mai tarziu) pentru a-si asigura victoria finala, pe care o va si obtine cu o diferenta de sapte puncte. Prost, cel care practic ii deschisese usile F1 lui Ayrton Senna, avea sa spuna despre el : « Ceea ce a facut este dezgustator. Este un om fara pic de valoare ».

In 1991, Prost a fost secondat la Ferrari de tanarul Jean Alesi. Echipa a avut un sezon dezastruos, modelul V12 fiind depasit, problemele nelipsind nici la sasiu. Nereusind decat cinci podiumuri, Prost va critica in mod public echipa, astfel ca a fost dat afara inca inainte de ultima cursa.

Dupa un an de pauza, Alain Prost revine in 1993 la Williams, ceea ce il determina pe campionul monidal en titre, Nigel Mansell sa paraseasca F1 pentru a concura in formula CART. Alain Prost stipulase prin contract ca Williams sa nu il aduca la echipa si pe Senna atata vreme cat va concura el.  Francezul va castiga ultimul sau titlu mondial intr-un sezon in care aavut de luptat cu coechipierul Damon Hill dar si cu Ayrton Senna care pilota un McLaren cu performante mult mai slabe. Desi contractul sau era pe doi ani, Prost anunta ca se va retrage inca inainte de finalul sezonului. Acest fapt avea diverse implicatii, printre care si aceea ca ii oferea lui Senna un loc la Williams pentru sezonul 1994. Ultima cursa a lui Prost a prilejuit un moment mai special, Ayrton Senna venind sa il imbratiseze si sa il felicite pe marele sau rival (ca sa fim rautaciosi, daca tot stia ca urma sa se retraga si nu mai era un potential contracandidat la titlu)

Ar fi multe de spus despre rivalitatea dintre Prost si Senna care vor ramane poate adevaratele imagini a ceea ce inseamna Formula 1 chiar daca intre timp a mai aparut si Michael Schumacher care la nivel de performante i-a depasit in mod categoric. Rivalitatea dintre cei doi, de fapt realtiile tensionate au fost cauzate in special de manevrele si atitudinea nu tocmai sportiva ale mai tanarului pilot brazilian evidentiata in o serie de episoade in urma carora Prost a fost cam de fiecare data fortat sa iasa din cursa in incercarea de a-l evita pe Senna. Exemplele de mai sus sunt suficiente pentru a ne face o imagine asa ca nu vom mai aminti decat faptul ca in ciuda acestor probleme, in diverse situatii, in afara pistei, cei doi si-au exprimat admiratia reciproca.

Odata cu retragerea lui Prost, Senna a afirmat ca abia atunci realizeaza cat de important a fost francezul pentru cariera sa, si cat de mult l-au motivat duelurile din curse. Pe de alta parte Prost va afirma in 1994, dupa tragicul accident al lui Senna, ca « a murit si o parte din el ».

Dupa retragerea din F1, Alain Prost a lucrat pentru televiziunea franceza dar si pentru Renault sau ca si consultant pentru McLaren in 1995.

Din 1997 a pus bazele echipei de Formula 1 Prost Grand Prix, realizand astfel unul din mai vechile sale visuri, acela de a avea propria scuderie. Echipata cu motoare Honda si mai apoi Peugeot, echipa a avut cateva sezoane interesante. In 1997 a terminat cu 21 de puncte in clasamentul Constructorilor, avandu-i ca piloti pe Olibier Panis si Shinji Nakano dar lucrurile nu au mers in directia dorita astfel ca dupa inca cateva sezoane in care i-a mai avut ca piloti pe Jean Alesi, Jarno Trulli sau Nick Heidfeld, in 2002 Prost a renuntat la echipa, lasand in urma datorii de 30 de milioane de dolari.

 De atunci Alain Prost a mai concurat in raliuri si in curse de raliurim castigand Trofeul Andros in 2007 si 2008.

Prost este casatorit cu Anne Marie si au trei copii, Nicholas, Sascha si Victoria. Din 1983 familia locuieste in Elvetia.

De dragul statisticii, va oferim si un palmares, punctual al lui Alain Prost

Formula 1

Titluri mondiale - 4

Curse disputate - 199

Victorii - 51 (25,63 %)

Puncte - 798,5

Pole Position - 33 (16,58 %)

Podiumuri - 106 (53,27 %)

Cel mai bun tur - 41

Hat tricks (victorie, pole position, cel mai bun tur)- 8 

Palmares in afara F1

1972 : Campion European de karting (juniori)

1974 : Champion al Frantei la karting

1976 : Castigator Volant Elf

1977 : Campion al Frantei la Formula Renault

1977 : Campion al Europei al Formulei Renault

1978 si 1979 : Campion al Frante la Formula 3

1979 : Campion al Europei la Formula 3

2007 si 2008 : Castigator al Trofeului Andros