Vedeta
Simpatica prezentatoare a stirilor Pro TV ne ofera o scurta si succinta auto-biografie.
M-am nascut in '77, si ca sa raspund unei intrebari pe care o aud aproape de fiecare data: "inainte sau dupa cutremur?", DUPa. Poate imi explica si mie cineva ce importanta are… Cand eram foarte mica, tatal meu a aruncat o vorba, spunand ca as putea deveni ziarist cand ma voi face mare. Pe vremea aia eu credeam ca ziaristi sunt cei care vand ziare… in liceu, cativa tineri minunati au infiintat o revista. Eu am scris un protest la adresa lor, pe care l-am afisat prin tot liceul, pentru ca nu eram de acord cu un articol. M-au "remarcat" si asa am ajuns eu un mic ziarist. La facultate, nu prea eram hotarata unde sa dau. La o nunta, un domn mi-a povestit ca e lector la Jurnalistica, in Timisoara. M-a testat, sa vada cum scriu, si a profetit: "vei intra in primii 10!". Asa a fost. La sfarsitul anului intai, am ajuns fara sa vreau la televiziunea locala Analog, care tocmai cauta un prezentator. Doamna director mi-a propus sa intru sa dau si eu o proba. La cateva zile m-au sunat: "vei prezenta stirile de la ora 22".
Dupa 3 ani, am dat o raita prin Bucuresti, cu gandul sa las o caseta si un CV pe undeva, pe la Resurse Umane, la Pro Tv, singura televiziune la care ma uitam. Am avut un interviu cu directorul stirilor de la acea vreme care mi-a spus: "vino de maine!". Dupa 3 ani de reporterie, intr-o dimineata, pe la 10.00, directorul actual al stirilor m-a sunat si mi-a spus: "Crezi ca poti sa intri la pranz (n.a. ora 13.00), sa prezinti stirile (n.a. incepuse razboiul in Irak), pentru ca toti ceilalti prezentatori au muncit non-stop si sunt epuizati?!". Apoi, a ramas Andreea Esca insarcinata, a doua ora, si … s-a facut loc. Aceasta este povestea mea, simpla si reala.
Pentru cei care nu sunt interesati doar de conjuncturi, noroc sau ntamplare, si vor sa afle cum e sa muncesti de dimineata pana seara, sa nu conteze deloc ca e duminica, Revelion sau ziua ta de nastere, cum e cand iti degera degetele de la picioare la o filmare, cum e cand ploua fara incetare o zi intreaga pe tine si tu trebuie sa transmiti un eveniment cu zambetul pe buze, cum e sa nu-ti raspunda la telefon cel pe care il cauti disperat, cum e sa fii injurat, imbrancit, cand tu nu faci decat o meserie, pentru acestia as avea nenumarate povestiri, dar nu avem suficient spatiu. Asa ca, dupa atatia ani de jurnalism, va pot spune cu mana pe inima: "in spatele oricarei povesti simple, sta o mare aventura si nenumarate detalii senzationale. Totul e sa existe cineva care sa le scoata la suprafata. Ca jurnalist, pot schimba ceva, in viata mea si a celorlati".
