FANCLUB.ro

Veteran maestru al chitarii, John McLaughlin a castigat un loc de onoare in panteonul artistilor ce stapanesc instrumentul cu sase corzi. 

Virtuozitatea sa s-a remarcat incepand cu anii 1960 - cand a fost chitarist electric in trupa rock a lui Georgie Fame - Blue Flames - in numeroase cadre divergente de-a lungul fericitei sale cariere. Acela a reprezentat punctual de pornire a acoperirii unui vast teritoriu muzical.

La sfarsitul anilor ’60, inceptul anilor ’70, McLaughlin a explorat fuziunea jazz-rock-electric cu Tony Williams pe albumul Lifetime si cu reputatul Miles Davis prin proiectele Bitches Brew, On the Corner si Live at the Cellar Door. Prin intermediul acestor proiecte artistul a ajuns sa colaboreze cu Chick Corea.

McLaughlin si-a format si propriul grup seminal de fusion - Mahavishnu Orchestra - care a patruns pe piata prin intermediul a doua blockbustere artistice si comerciale - The Inner Mounting Flame (1971) si Birds of Fire (1972).

Desi era un adevarat supererou al fusion-ului, McLaughlin s-a dovedit a fi un maestru care nu se multumea prea mult timp cu interpretarea intr-un orizont previzibil. S-a afundat, prin urmare, in magia chitarii acustice, colaborand cu percutionistul indian Trilok Gurtu si inregistrand un superb omagiu acustic adus lui Bill Evans, Time Remembered.

McLaughlin l-a mai insotit in turneu pe celebrul chitarist spaniol de flamenco, Paco de Lucia, a compus doua concerte pentru chitara clasica si orchestra, extrem de apreciate de catre critici. Nu s-a oprit aici si a explorat muzica clasica indiana cu influente jazz, cantand cu trupa sa, Shakti. Ulterior a revizitat grupul prin turneul extins Remember Shakti. 

In 2005 McLaughlin a inregistrat “Thieves and Poets”, primul sau album de studio dupa o pauza de 6 ani. Materialul a inclus inaltatoarea sa suita cu accente clasice, pentru chitara si orchestra, in trei parti, interpretata de el si Die Deutsche Kammerphilharmonie (Filarmonica de Camera Germana), sub bagheta dirijorului Renalto Rivolta.

In ultimii ani, output-ul inregistrat al lui McLaughlin s-a extins. La lansarea albumului sau electric din 2006, “Industrial Zen”, artistul a spus: “Sunt un muzician vestic, iar disciplina mea este jazz-ul. Vreau sa depun marturie radacinilor mele [jazz-rock].”

Materialul sau, Floating Point, o alta intalnire a electricului cu o trupa de muzicieni indieni, a fost aclamat de DownBeat ca fiind “o piatra de capatai a muzicii [sale], marcata de detaliu, subtilitate si de interpretari extraordinar de miscatoare.”